octombrie 2021

REGLEMENTAREA ACTUALĂ A ORARULUI DE FUNCȚIONARE PENTRU AGENȚII ECONOMICI DIN BRAȘOV

avocat Bogdan Bârzescu

Problema pe care ne propunem să o tratăm în prezentul articol ține de oferirea unui răspuns la o întrebare simplă, însă, care datorită unui exces de reglementare din partea legiuitorului, generează numeroase confuzii - care este programul pe care îl poate avea un operator economic în Brașov?

Răspunsul prezintă utilitate îndeosebi din punctul de vedere al faptului că barurile, restaurantele, cafenelele, cluburile sunt, în esență, tot operatori economici și acestea au întotdeauna interesul de a avea un program cât mai prelungit, îndeosebi la ore târzii.

În prezent, situația este reglementată prin mai multe acte normative cu valoare de lege, precum și prin acte normative emise de autoritățile locale în aplicarea acestora. De asemenea, nu vom avea în vedere în analiza noastră reglementări emise în perioada actuală a pandemiei, acestea urmând, evident, a se aplica prioritar față de toate celelalte, însă numai în mod temporar.

1. Cadrul legal incident

Dreptul comun în materie îl reprezintă Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, care, cu incidență în materia supusă analizei noastre, stabilește, la art. 2, pct. 26), faptul că "tulburarea liniștii locatarilor între orele 22:00 - 8:00 și 13:00 - 14:00" constituie contravenție.

Se statuează, deci, cu titlu de principiu, că orice activitate a unui operator economic care produce orice fel de zgomot de natură a afecta locatarii unui imobil (chiar dacă activitatea nu are loc în acel imobil, ci în vecinătatea acestuia) se poate derula numai în intervalele orare antemenționate. Prin urmare, ca regulă generală, un restaurant sau un bar nu poate funcționa după ora 22:00.

Suplimentar, în același domeniu și cu titlu oarecum paralel a fost adoptată și O.G. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Folosim sintagma "oarecum paralel" deoarece acest act normativ reglementează, practic, activitatea oricărui "comerciant", respectiv orice "persoană fizică sau juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare a produselor și serviciilor de piață".

Cu interes pentru sectorul HoReCa sunt dispozițiile art. 5 și 6 din acest act normativ, care fac vorbire despre obligativitatea autorizării activității de către autoritățile publice locale.

Drept consecință, problema regulilor ce trebuiesc îndeplinite de un operator economic a fost transmisă spre reglementare în detaliu către Consiliile Locale.

Mai departe, în Brașov, în baza reglementării legale, au fost adoptate următoarele hotărâri de Consiliu Local:

• H.C.L. 432/2007 privind obligativitatea afișării programului de funcționare a firmelor - conform art. 2, firmele care funcționează în clădiri care au în componența sau în vecinătatea lor locuințe pot funcționa doar până la orele 22:00, art. 3 permițând, cu titlu excepțional, depășirea acestei ore dacă există "acordul notarial al persoanelor care își au domiciliul sau sediul în imobilul în cauză și în vecinătatea acestuia".
• H.C.L. nr. 123/2009 privind aprobarea Regulamentului de desfășurare a comerțului stradal în Municipiul Brașov - hotărârea stabilește regulile ce trebuie respectate de orice operator economic care dorește să amplaseze o terasă pe domeniul public al orașului și prevede, la art. 25 din Regulament, că "orarul de funcționare al teraselor amplasate pe raza Municipiului Brașov va fi până la ora 24, cu respectarea prevederilor legale privind ordinea și liniștea publică".
• H.C.L. nr. 587/2019 privind aprobarea Regulamentului privind comercializarea produselor și serviciilor de piață în Municipiul Brașov - hotărârea prevede condițiile concrete în care un operator economic din domeniul HoReCa se autorizează pentru desfășurarea activității sale, iar, în art. 3, lit. n) din Regulament, se arată că orarul de funcționare al societății este și el supus aprobării, fiind obligatoriu ca el să fie până la ora 22:00, ori să se prezinte acordul notarial al "vecinilor limitrofi" dacă se dorește o oră mai târzie.

Pornind de la aceste reglementări legale, ar putea părea, la o primă impresie, că nu există vreo nelămurire privind programul pe care un restaurant ori un bar l-ar putea avea, respectiv până la ora 22 în interior, până după această oră dacă exista acordul vecinilor limitrofi și, respectiv, până la ora 24, dacă acesta deține o terasă amplasată pe domeniul public.

Cu toate acestea, în practică, se poate ușor observa că dispozițiile normative sunt lacunare ori insuficient de clar edictate, urmând a analiza, mai departe, câteva dintre problemele pe care acestea le creează:

2. Conflictul dintre art. 2, pct. 26) din Legea 61/1991 și H.C.L. 123/2009

Având în vedere că art. 2, pct. 26) din Legea 61/1991 sancționează "tulburarea liniștii locatarilor între orele 22 - 8 și 13 - 14", putem spune că acesta instituie o prezumție absolută că o persoană nu este deranjată de variate zgomote produse de un operator economic de orice natură în afara acestui interval orar, sens în care, prin definiție, orice societate poate activa fără nicio grijă cel puțin până la ora 22.

În paralel, prin H.C.L. 123/2009, administrația locală a împins acest interval cu două ore mai departe, stabilind că terasele amplasate pe spațiul public al Brașovului pot avea program până la ora 24, stabilind, totuși, o obligație de a "respecta prevederile legale privind ordinea și liniștea publică".

Prevederea este evident lacunară, având în vedere că nu există vreo dispoziție legală expresă care să reglementeze nivelul la care se poate considera că ordinea sau liniștea publică este încălcată, fiind o chestiune de simplă apreciere atât din partea locatarului care se pretinde "tulburat" în liniștea sa, cât și din partea agentului constatator care, eventual, aplică o sancțiune.

În schimb, este evident că H.C.L. 123/2009 corectează într-o oarecare măsură o prevedere legală, împingând programul unui operator economic mai departe decât legiuitorul stabilise, însă încercând să reglementeze în litera legii prin împrejurarea că această prelungire de program este permisă doar în condițiile în care operatorul economic nu afectează liniștea publică.

Evident, în practică, H.C.L. 123/2009 a permis pur și simplu teraselor amplasate pe domeniul public să rămână deschise până la miezul nopții independent de rumoarea pe care o produc, deoarece este imposibil de imaginat că persoanele prezente la terasă ar vorbi în șoaptă după ora 22 și, oricum, proiecțiile ori muzica pe terase sunt interzise.

Drept consecință, apreciem că un act normativ cu putere inferioară legii a dus la modificarea sa, prin "impunerea" unei prezumții suplimentare, respectiv că activitatea normală a unei terase nu produce o tulburare a ordinii și liniștii publice până la ora 24.

3. Adăugarea la lege prin hotărâri de Consiliu Local care stabilesc un program de funcționare

În același sens, trebuie să avem în vedere că nici Legea 61/1999 și nici O.G. 99/2000 nu fac vreo referire la un anumit program pe care trebuie să îl aibă un operator economic, ci stabilesc doar obligativitatea acestuia de a nu tulbura liniștea publică în intervalul orar 22 - 8, respectiv 13 - 14, respectiv obligativitatea autorizării activității de către administrația publică locală.

Profitând de această delegare de atribuții, Municipiul Brașov a prevăzut condiții privind orarul de funcționare și a stabilit, din proprie inițiativă, o obligativitate generală a tuturor societăților de a funcționa doar până la ora 22, cu două excepții - acordul notarial al vecinilor, ori cazul teraselor amplasate pe domeniul public.

Evident, discutăm și în acest caz despre o adăugare la lege, deoarece aceasta nu a avut niciodată în vedere instituirea unei obligativități generale de a respecta un anumit program de către operatori economici, ci doar ca activitatea lor în cadrul acestui program să nu afecteze liniștea celorlalți.

Prin urmare, de principiu, nu vedem de ce un operator economic care funcționează în alte intervale orare, până după ora 22, dar nu produce niciun fel de zgomot și nu deranjează în niciun fel un locatar, nu i s-ar putea permite să aibă un astfel de program.

Cel mai probabil, reglementările locale au avut în vedere o realitate obiectivă, respectiv faptul că numai societățile din domeniul HoReCa ar putea avea un interes să aibă un program mult prelungit după ora 22, însă nu se poate prezuma că ele întotdeauna ar deranja ordinea și liniștea publică prin activitatea lor, putând exista cazuri concrete în care reglementarea locală nu își justifică scopul (spre exemplu - funcționarea unui restaurant la subsolul unei clădiri în care singurul alt locatar este situat la etajul 3, funcționarea unui hotel "lipit" de alte două case în care nu există sală de mese ori de evenimente, ci doar o recepție și camere etc.).

Drept consecință, apreciem inoportună (nu numai nelegală) adăugarea la lege prin hotărâri de Consiliu Local, deoarece nu se are, astfel, în vedere, posibilitatea aprobării unui alt program al operatorului economic în funcție de situația concretă.

4. Noțiunea de "vecinătate"

Un alt aspect pe care îl considerăm criticabil din H.C.L. 432/2007 și H.C.L. 587/2019 este că acestea operează cu noțiunile de "vecini limitrofi" și "vecinătatea imobilului" fără a le preciza în detaliu, precum și că le folosesc efectiv în aceeași problemă (a autorizării programului de funcționare al operatorului economic), deși ele nu pot fi considerate sinonime.

Pentru a le interpreta în sensul în care ele pot produce efecte, vom avea în vedere că o societate din domeniul HoReCa, cu titlu general, va trebui să depună (în baza H.C.L. 587/2019) acordul "vecinilor limitrofi" când se autorizează și, dacă ele funcționează în clădiri care au în componența sau în vecinătatea lor locuințe, se va depune acordul persoanelor care își au domiciliul sau sediul în imobilul în cauză și în vecinătatea acestuia.

Cu toate acestea, apreciem vădit insuficient de precisă reglementarea, fiind evident că acordul vecinilor impus de cele două hotărâri nu vizează doar persoanele a căror proprietate se învecinează direct (perete în perete) cu operatorul economic supus autorizării, ci se are în vedere o vecinătate "lato sensu", care privește și proprietățile apropiate de imobilul în care se desfășoară activitatea societății.

Or, rămâne atunci să ne întrebăm, retoric, până la ce distanță trebuie să se meargă în noțiunea de "vecinătate" față de operatorul economic?

Spre exemplu, dacă un restaurant situat pe str. Republicii într-un imobil de două etaje cu pereți lipiți de alte două case cu două etaje dorește să funcționeze în subsolul clădirii, îi este necesar acordul tuturor vecinilor din cele două imobile, precum și din al său? Sau, mai mult, ar fi necesar și acordul tuturor proprietarilor din imobilele situate de cealaltă parte a străzii, direct în fața localului? Doar a imobilului care se află exact în fața restaurantului sau și a imobilelor care se învecinează cu acesta? Doar cele două imobile lipite și cele din fața restaurantului ar fi considerate că se află în "vecinătate", sau mai trebuie adăugate și alte imobile situate lângă acestea? De asemenea, ar trebui să avem în vedere că aceeași incertitudine există și pentru hoteluri care sunt amplasate foarte departe de orice alte imobile, singure, pe un teren ori în centrul unei parcări. Putem spune că acestea ar avea nevoie de un acord al unui vecin, chiar dacă cea mai apropiată casă se află la o anumită distanță?

Evident, în baza reglementării actuale, întrebările nu pot primi un răspuns concret, sens în care, în practică, decizia finală este lăsată la aprecierea funcționarului public care emite autorizația, ceea ce, evident, nu poate fi primit.

5. Situația restaurantelor / barurilor / cluburilor care dețin un întreg imobil și o terasă proprietate privată

În fine, o ultimă problemă pe care dorim să o analizăm este situația (nereglementată expres de către lege) în care un operator economic funcționează într-un spațiu pe care îl deține în totalitate, fără niciun fel de vecin în imobil și are și o curte interioară, în care deschide o terasă.

Pornind de la aceleași probleme privind noțiunea de "vecinătate" pe care le-am descris mai sus, ar urma ca acesta să aprecieze în mod pur subiectiv care sunt vecinii de la care acesta ar avea nevoie de un acord pentru funcționare în afara programului normal și restrictiv impus de lege, fiind vorba, evident, despre persoanele care locuiesc în imobilele învecinate celui al său.

În schimb, nicio prevedere legală a administrației publice locale nu reglementează expres care este procedura de autorizare ori programul terasei pe care acesta ar putea-o deschide în curtea sa interioară.

Spunem acest lucru întrucât hotărârile de Consiliu Local antemenționate fac referire la autorizări pentru spații gândite, prin definiție, ca fiind închise, iar unica reglementare care privește terasele este dată de cea aferentă teraselor amplasate pe domeniul public.

În lipsa unei prevederi exprese, ar urma să considerăm că și terasa din curtea interioară trebuie privită ca un spațiu închis, propriu, al operatorului economic, supus, prin urmare, acelorași condiții de autorizare ca orice restaurant / bar / cafenea / club etc. ca și cum ar fi închis și, deci, acelorași rigori privind programul (maxim până la ora 22, în lipsa acordului notarial al "vecinilor limitrofi").

Cu toate acestea, situația actuală creează o evidentă discriminare - dacă același operator economic ar avea o terasă amplasată pe domeniul public, aceasta ar putea fi deschisă până la ora 24, însă terasa sa proprie din curte (care, prin definiție, tulbură și mai puțin liniștea publică) trebuie închisă cu două ore mai devreme.

Situația devine chiar hilară dacă ne gândim la unele situații concrete, în care unele localuri au o terasă în curtea interioară a unui imobil situat chiar pe str. Republicii, astfel încât diferența de program de funcționare între terasa sa și cea de pe domeniul public este dată de o distanță de câțiva metri între cele două...

Apreciem, prin urmare, că situația descrisă aici trebuie reglementată în mod expres de legiuitor, pentru a armoniza situațiile ce se pot ivi în practică.