februarie 2021

SCURTE CONSIDERAȚII ȘI INCURSIUNE JURISPRUDENȚIALĂ ÎN DOMENIUL INCOMPATIBILITĂȚILOR ȘI ANULĂRII RAPOARTELOR A.N.I.

Avocat - master în drept, Goga Alexandru Silviu

Introducere

Una dintre cele mai frecvente probleme care există în sistemul administrativ este confuzia ce se creează între conflictul de interese și incompatibilităţi. Dacă, în cazul unui conflict de interese persoanele publice trebuie să ia o decizie care să influenţeze un interes personal, în cazurile de incompatibilitate este suficient faptul că se exercită concomitent două sau mai multe funcţii al căror cumul este interzis de lege.

Având în vedere tendinţa funcțiilor exercitate în stare de incompatibilitate de a se influența reciproc, funcția publică nemaiputând fi exercitată în condiții de obiectivitate și imparțialitate, prin interzicerea acestui cumul de funcții legiuitorul a urmărit împiedicarea vătămării principiului supremației interesului public. De aici derivând și scopul reglementării incompatibilităților, acela de protejare a valorilor sociale care privesc imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice.

1. Reglementarea incompatibilităţilor

Regimul constituţional al incompatibilităţilor il reprezintă art.71[1]; art.84[2], alin.(1); art.105[3] şi art.144[4]. Regimul juridic al incompatibilităţilor este reglementat de Legea 161/2003,privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În raport cu dispozițiile legale și din punct de vedere constituțional , putem vorbi despre incompatibilități ce vizează calitatea de parlamentar, funcţia de membru al Guvernului şi alte funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, aleşii locali şi funcţionarii publici. De asemenea, Legea 161/2003 reglementeză și o categorie separată de incompatibilităţi şi conflicte de interese, ce privesc demnitățile şi funcțiile publice de autoritate din cadrul autorităților și instituțiilor aflate exclusiv sub control parlamentar, în capitolul IV.

2. Incompatibilităţile ce privesc aleșii locali şi funcţionarii publici.

A. Incompatibilităţile ce privesc aleşii locali

Sunt reglementate în Legea nr. 161/2003, la articolul 87, alin.(1). Conform acestui articol, funcţia de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi:

• "funcţia de prefect sau subprefect;
• Calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;
• funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților şi instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativă pe care o conduce deține participație;
• funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială;
• Calitatea de comerciant persoană fizică ;
• Calitatea de membru al unui grup de interes economic;
• Calitatea de deputat sau senator ;
• funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcție asimilată acestora;
• orice alte funcții publice sau activităţi remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale. "

De asemenea, la alin. (2) al aceluiaşi articol se precizează faptul că "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București nu pot deține, pe durata exercitării mandatului, funcția de consilier județean". Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități[5]:

a) "funcția de primar;

b) funcția de prefect sau subprefect;

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv;

d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes județean ori înființate sau aflate sub autoritatea consiliului județean sau la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deține participație, în cazul consilierului local, respectiv la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum și la regiile autonome și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ- teritorială respectivă, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deține participație, în cazul consilierului județean;

e) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate de interes local, reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare ori la o societate de interes național, reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care își are sediul sau care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

f) funcția de reprezentant al statului la o societate reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care își are sediul ori care deține filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

g)calitatea de deputat sau senator;

h) funcția de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și funcțiile asimilate acestora".

Conform art. 89, incompatibilitatea ce privește calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari semnificativi la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean. Potrivit dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului de ales local și dacă acesta nu renunţă la funcţia/calitatea deţinută anterior în termen de cel mult 15 zile de la dobândirea calității de ales local.

În cazul în care a încheiat contracte de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care face parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective, alesul local are obligația de a renunța la acestea anterior validării mandatului.

B. Incompatibilităţile ce privesc funcţionarii publici

În ceea ce privește incompatibilitățile privind funcționarii publici, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică. Astfel, funcţionarul public este în conflict de interese dacă se afla în una dintre urmatoarele situaţii:

• este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
• participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
• interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

Incompatibilitatea la funcţionarii publici se manifestă prin faptul că nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate[6]:

• "în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;
• în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;
• în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public;
• în calitate de membru al unui grup de interes economic".

Starea de incompatibilitate nu se aplică pentru cazurile prevăzute de literele a) şi c) dacă:

• este desemnat printr-un act administrativ,să reprezinte interesele statului în legătură cu activităţile desfăşurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu integral sau majoritar de stat;
• este desemnat printr-un act administrativ, să participe în calitate de reprezentant al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite;
• exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituţie publică, în condiţiile expres prevăzute de actele normative în vigoare.

Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveste efectuarea unor acte în legatura cu funcția publică pe care o exercită.

C. Funcţia publică la nivel european

În sensul larg al termenului, funcţia europeană desemnează atât persoanele investite cu autoritate publică care lucrează pentru o instituţie sau un organism European, dar şi funcţionarii care desfăşoară activitate în structurile administraţiei publice pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene. Definiţia noţiunii de funcţionar european în sens restrâns este cuprinsă în art. 1 din Statut[7], conform căruia este funcţionar al comunităţilor, orice persoană care a fost numită în condiţiile prevăzute de acest statut, într-o funcţie permanentă dintr-una din instituţiile Comunităţii, printr-un act scris al autorităţii investite cu puterea de numire de această instituţie.

În ţările Uniunii Europene putem vorbi despre doua categorii de funcţii publice:

• funcţionarii care lucrează la nivelul instituţiilor comunitare şi care pot fi desemnaţi cu titulatura de funcţionari europeni;
• corpul de funcţionari care lucrează în administrația proprie a fiecărui stat.

Conform art.11, alin. (2) din Statutul fucţionarilor Uniunii Europene[8], inainte de recrutarea unui funcționar "autoritatea împuternicită să facă numiri verifică dacă vreun interes personal al candidatului ar putea să-i afecteze independența sau dacă există orice alt conflict de interese. În acest scop, candidatul informează autoritatea împuternicită să facă numiri, printr-un formular special, cu privire la orice conflict de interese real sau potențial. În astfel de cazuri, autoritatea împuternicită să facă numiri ia act de aceasta, într-un aviz motivat corespunzător".

Incompatibilităţile ce privesc funcţia publică la nivel european se răsfrâng asupra acelor activităţi în care funcţionarul public are, în mod direct sau indirect, un interes personal, în special un interes de ordin familial sau financiar, care îi poate afecta independenţa.

Dacă funcţionarul, în exercitarea atribuţiilor sale, exercită una din activiăţile mai sus menţionate are obligaţia de a comunica de îndată acest lucru autorității împuternicite să facă numiri acest lucru. Aceasta adoptă măsurile care se impun și, în special, poate elibera funcționarul de responsabilitățile care îi revin în activitatea respectivă, conform art.11a, alin.(2) din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene.

De asemenea, funcționarul nu poate păstra sau dobândi, în mod direct sau indirect, prin întreprinderile supuse controlului instanței căreia îi aparține sau cu care se află în relație, interese de natură a-i afecta independența în exercitarea atribuțiilor sale.

Conform art.12 al statutului mai sus menţionat., funcționarul care dorește să exercite o activitate exterioară, remunerată sau nu, sau să îndeplinească un mandat în afara Uniunii este obligat să solicite în acest sens o autorizație prealabilă din partea autorității împuternicite să facă numiri.

Funcționarul are obligaţia de a informa autoritatea împuternicită să facă numiri despre orice modificare intervenită în activitatea sau mandatul său după solicitarea autorizației în scopul desfășurării unei activităţi exterioare, remunerate sau nu, ori în scopul îndeplinirii unui mandat în afara Uniunii.

Potrivit art.13 al Statutului funcţionarilor Uniunii Europene, atunci când soțul unui funcționar public exercită, cu titlu profesional, o activitate remunerată, funcționarul trebuie să declare acest lucru autorității împuternicite să facă numiri din cadrul instituției sale.

În cazul în care activitatea menţionată mai sus se dovedește incompatibilă cu cea a funcționarului public iar funcţionarul nu este în măsură să ofere garanții că activitatea desfăsurată de membrul familiei se va încheia într-un anumit termen, autoritatea împuternicită să facă numiri, după obținerea avizului comisiei paritare, poate decide dacă funcționarul este menținut în funcție sau transferat într-un alt post.

În cazul în care funcționarul dorește să exercite o activitate profesională, remunerată sau nu, în termen de doi ani de la data încetării raporturilor de muncă, acesta are obligaţia de a notifica instituția cu privire la aceasta prin intermediul unui formular special.

Dacă activitatea respectivă are legătură cu funcţia publică exercitată de către funcţionarul public în decursul ultimilor trei ani de activitate sau poate fi incompatibilă cu interesele legitime ale instituției, "autoritatea împuternicită să facă numiri poate fie să îi interzică funcționarului să exercite activitatea respectivă, fie să condiționeze exercitarea activității respective de respectarea oricăror condiții pe care le consideră adecvate"[9].

În ceea ce priveşte foștii funcționari din gradele superioare, autoritatea împuternicită să facă numiri le poate interzice pentru o perioadă de 12 luni de la părăsirea funcției, "să se implice în activități de lobby sau de reprezentare față de personalul instituției în care au lucrat anterior, în contul afacerii, al clienților sau al angajatorilor lor, în probleme pentru care au fost responsabili în ultimii trei ani de serviciu"[10].

D. Controlul funcţiei publice

Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) este o instituție din România, independentă operațional, ce exercită un control administrativ, specializată în verificarea averilor dobândite în timpul exercitării unei funcții publice, conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Conform datelor furnizate de Agenția Națională de Integritate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public Agenția Națională de Integritate a identificat 255 de cazuri privind primari ca fiind în incompatibilitate sau conflict de interese administrativ, dintre care:

• 236 cazuri se află pe rolul instanțelor de judecată, sunt suspendate, se află în termenul legal de contestare a raportului de evaluare al ANI sau în termenul legal de recurare a deciziei instanței de fond (156 cazuri de incompatibilitate și 80 cazuri de conflict de interese administrativ);
• 19 cazuri definitiv și irevocabil câștigate de ANI, urmează a fi aplicate sancțiunile disciplinare (14 cazuri de incompatibilitate și 5 cazuri de conflict de interese administrativ).

Din cele 236 de cazuri specificate la punctul 1.,asa cum am arătat mai sus, 156 de cazuri au ca obiect incompatibilități generate în timpul exercitării funcţiei publice. Acestea fie se află pe rolul instanțelor de judecată, fie sunt suspendate sau se află în termenul legal de contestare a raportului de evaluare al ANI ori în termenul legal de recurare a deciziei instanței de fond.

În practica am întalnit mai multe situații în care rapoartele de evaluare întocmite de Agenția Națională de Întegritate pentru sesizarea cazurilor de incompatibilitate ce vizează primari sau funcționari publici au fost anulate de către instanțele de judecată.

Astfel amintim unele dintre acestea, în cadrul fișierului atașat:

E. Concluzie asupra cazurilor de incompatibitate raportate de Agenţia Naţională de Integritate

În urma analizei făcute asupra cazurilor de incompatibilitate aflate pe rolul instanţelor de judecată ce vizează atât funcţionari publici cât şi aleşii locali, după cum putem observa în speţele prezentate mai sus cu titlu de exemplu, există situaţii în care raporturile de evaluare intocmite de Agenţia Naţională de Integritate pentru exercitarea funcţiei de control, cu scopul asigurării respectării principiului transparenţei în exercitarea demnităților publice, sunt anulate.

Aceată sancţiune este generată fie datorită unei neconcordanţe dintre starea de fapt şi starea de incompatibilitate prezentată în raport, fie ca urmare a unei analize insuficiente a motivelor şi acţiunilor ce au stat la baza generării cazului de incompatibilitate.

Considerăm oportun a face referire și la următoarele acte normative, respectiv art. 94 alin. 1 ce prevede că, citez: "Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică." și a art. 88 alin. 1 lit. c care prevede că, citez: "Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv." din Legea 176/2010 cu Regulamentul UE, EURATOM Nr. 1023/2013 al parlamentului european și al consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 336, având în vedere Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, art. 12 și art.11 care prevede că: "Înainte de a recruta un funcționar, autoritatea împuternicită să facă numiri verifică dacă vreun interes personal al candidatului ar putea să-i afecteze independența sau dacă există orice alt conflict de interese".

Suntem de părere că Curtea de Justiție colaborează cu instanţele judecătoreşti din statele membre, care sunt instanţele de drept comun în materia dreptului Uniunii. Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a legislaţiei Uniunii şi pentru a evita orice interpretare divergentă, instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze Curţii de Justiţie solicitându-i să clarifice un aspect privind interpretarea dreptului Uniunii, în scopul de a le permite, de exemplu, să verifice conformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii. Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlul validităţii unui act de dreptul Uniunii.

Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a unei ordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică.

Tot prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare, fiecare cetăţean european poate să obţină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc. Într-adevăr, cu toate că această cerere nu poate fi formulată decât de o instanţă judecătorească naţională, toate părţile din procedura în faţa acesteia din urmă, statele membre şi instituţiile Uniunii pot participa la procedura iniţiată la Curtea de Justiţie. Astfel, mai multe principii importante ale dreptului Uniunii au fost proclamate în urma unor întrebări preliminare, adresate uneori de instanţele judecătoreşti naţionale de rang inferior.

Apreciind că respectarea drepturilor fundamentale face parte integrantă din principiile generale de drept pe care este chemată să le apere, Curtea a contribuit în mod considerabil la îmbunătăţirea standardelor privind protecţia acestor drepturi. În această privinţă, Curtea se inspiră din tradiţiile constituţionale comune statelor membre şi din instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului, în principal convenţia europeană a drepturilor omului, la care statele membre au cooperat sau au aderat. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Curtea va putea aplica și interpreta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, care beneficiază în temeiul Tratatului de la Lisabona de aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

Considerăm că la acest moment în virtutea dreptului Uniunii Euroepen care prin Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează și dreptul fundamental la muncă și dreptul la a fi ales în funcții publice ele fiind compatibile, se încalcă și această legislație europeană și se impune emiterea unei întrebări preliminare și cu această chestiune.

Aducem în continuare spre cunoștință și câteva aspecte legate de previzibilitatea și claritatea legii în concepția Curții Constituționale, mai precis prin Deciziile nr. 1 din 11 ianuarie 2012 (Publicată în M. Of. nr. 53 din 23 ianuarie 2012) și nr. 494 din 10 mai 2012 (Publicată în M. Of. nr. 407 din 19 iunie 2012). După ce, în prealabil, în ambele decizii Curtea reține că "orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerințe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat", aceasta concluzionează, în prima decizie citată că textul "este neclar și imprecis, astfel încât Curtea constată că, în mod evident, legea criticată este lipsită de previzibilitate, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Constituție", iar în a doua decizie citată, constată că prevederile legale analizate "nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor prevăzut de art. 1 alin. 5 din Constituție". Se poate observa astfel o evoluție a jurisprudenței prin aceea că orice act normativ trebuie să respecte cerințe calitative precum previzibilitatea, precizia și claritatea, iar această exigență își găsește temeiul în art. 1 alin 5 din Constituție[11]. Cu toate acestea, concepția Curții Constituționale rămâne una mediată, întrucât Curtea reține în final că imprecizia sau lipsa de previzibilitate a textului de lege supus controlului de neconstituționalitate afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută la art. 1 alin. 3, sau dreptul la un proces echitabil cuprins în art. 21 alin. 3 din Constituție, deci alte prevederi constituționale decât art. 1 alin. 5. Astfel, Curtea ezită să considere că o simplă imprecizie ori lipsă de previzibilitate a legii atrage neconstituționalitatea ei, însă deciziile ante-menționate vor fi baza pornirii deciziilor viitoare, decizii ce dezvoltă concepția Curții[12].

Se mai poate observa că nu se reține ca fiind singur motiv de neconstituționalitate lipsa de previzibilitate și neclaritatea legii, ci Curtea Constituțională își dublează raționamentul și consideră că se încalcă și dreptul la apărare și la un porces echitabil prin lipsa cerințelor ante-menționate, cum este arătat, spre exemplu, în Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 publicată în M. Of., nr. 231 din 22 aprilie 2013 . Într-un alt exemplu, Decizia Nr. 430 din 24 Octombrie 2013 publicată în M. Of. nr. 231 din 22 aprilie 2013, se acordă o mai mare importanță exigenței lipsei de previzibilitate, neclaritate și imprecizie a legii, întrucât se reține încălcarea dreptului de proprietate și apoi se extinde controlul constituționalității și asupra dispozițiilor legale criticate și în raport de art. 1 alin. 5 din Constituție, confirmând importanța acestei exigențe, urmând ca prin Decizia Nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în M. Of. nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Curtea să spună că previzibilitatea și claritatea legii sunt condiții esențiale a calității și constituționalității normei juridice[13].

Așadar conchidem asupra faptului că un act normativ trebuie să fie clar, previzibil și să prevadă într-un mod rezonabil conduita ce trebuie adoptată, iar pentru a fi aplicat efectiv și eficient trebuie să fie corelat și cu alte acte normative. Exigențele actului normativ ante-menționate trebuie să implice o ațenție sporită a legiuitorului în redactarea actelor normative, or deciziile de neconstituționalitate tot mai numeroase indică neglijența legiuitorului în procesul legislativ.

Bibliografie

I. https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1962R0031:20140101:RO:PDF

II. https://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/III_Dreptul_functiei_publice_europene.pdf

III.https://www.mae.ro/sites/default/files/file/anul_2019/2019_pdf/ghid_incompatibilitati_si_conflicte_ianuarie_2019.pdf

IV. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupție,publicată în Monitorul Oficial nr.279 din 21 aprilie 2003

V. Regulamentul CE şi EURATOM nr. 723 din 22 martie 2004; Regulamente şi reglementări aplicabile funcţionarilor şi altor agenţi ai Comunitătilor Europene

VI. Regulamentul nr. 31 (CEE), 11 (CEEA), de stabilire a Statutului funcționarilor și a condițiilor din Ocuparea forței de muncă a altor agenți economici europeni Comunitatea și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

VII. https://www.juridice.ro/307141/avem-dreptul-la-o-lege-clara-si-previzibila.html

[1] "Alin.(1) Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator.

Alin. (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

Alin. (3) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică".

[2] "În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată".

[3] "Alin.(1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcții de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.

Alin. (2) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică".

[4] "Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul juridic superior".

[5] Art.88 din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției

[6] Art. 94, alin.(2) din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției

[7] Regulamentul CE şi EURATOM nr. 723 din 22 martie 2004; Regulamente şi reglementări aplicabile funcţionarilor şi altor agenţi ai Comunitătilor Europene

[8] Regulamentul nr. 31 (CEE), 11 (CEEA), de stabilire a Statutului funcționarilor și a condițiilor din Ocuparea forței de muncă a altor agenți economici europeni Comunitatea și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

[9] Art.16 din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene

[10] Idem

[11] https://www.juridice.ro/307141/avem-dreptul-la-o-lege-clara-si-previzibila.html

[12] Idem.

[13] Ibidem.